Când i s-a cerut lui Marie Madeleine de către cei pe care ea i-a acceptat să reprezinte autoritatea lui Dumnezeu pentru ea,să prezinte istoricul fondării Societăţii noastre, la fel ca Ignaţiu înaintea ei, ea a relatat istoria acţiunii lui Dumnezeu în viaţa ei.  Prietenii, întâlnirile întâmplătoare, relaţiile în spiritul credinţei, rugăciunea, perioadele bune şi cele rele, perioadele de contraziceri în care se simţea dezolată şi neconsolată, perioadele de consolare şi gratitudine, de pace atât de perfectă şi frumoasă, perioadele în care ştia şi perioadele în care nu ştia – toate acestea reprezintă pentru ea încărcătura prin care Dumnezeu s-a revelat ei şi în ea, prin care Dumnezeu a continuat creaţia în persoana ei şi prin ea.

Prima experienţă pe care o relatează Marie Madeleine este o perioadă în care „nu ştia”, Confesorul ei îi spune să nu se neliniştească într-o zi îţi vei da seama- vei vedea…”   După câţiva ani o prietenă îi dă un mesaj, Dumnezeu îţi va da un mare har, dar (Dumnezeu) îţi cere să cooperezi….  La puţin timp după aceea întâlneşte „din întâmplare” un preot misionar:

Când relatează propriile experienţe, îşi spune povestea, descoperim frecvent rezonanţe ale Exerciţiilor Spirituale ale Sfântului Ignaţiu şi putem urmări creşterea deschiderii şi disponibilităţii faţă de Dumnezeu. Totuşi Domnul m-a ajutat să fiu resemnată şi să mă ofer din toată inima pentru ca voinţa sa sfântă şi adorabilă să se împlinească. Este esenţial, spune Ignaţiu, pentru cea care urmează să parcurgă Exerciţiile să le încerce cu măreţie şi generozitate faţă de Creatorul şi Domnul ei, oferindu-i întreaga voinţă şi libertate, astfel încât Majestatea Divină a lui Dumnezeu să dispună de persoana ei şi de tot ce posedă ea după voinţa sfântă a lui Dumnezeu.

Capacitatea de a-şi da seama de acţiunea creatoare a lui Dumnezeu pe parcursul vieţii ei a devenit şi mai sensibilă şi, în noiembrie 1816, a făcut exerciţiile spirituale cu Părintele Sellier SJ. De fapt, spunea ea, Dumnezeu însuşi a condus aceste exerciţii spirituale. Conducătorul Exerciţiilor….trebuie să-i permită Creatorului să intre în legătură directă cu creatura şi creatura direct cu Creatorul şi Domnul său (Exerciţii Spirituale). Marie Madeleine a avut o experienţă profundă a felului generos şi plin de iubire al Creatorului de a intra în legătură intimă cu fiecare persoană, invitându-ne la comunicare şi la parteneriat.

Continuând să recunoască legătura „directă” cu ea în toate situaţiile călătoriei ei prin viaţă, răspunsul ei a devenit mai profund. A avut experienţa provocărilor lui Dumnezeu faţă de ea, a dorinţelor ei cele mai profunde:

Iată o femeie care ştie ce vrea, ştie de asemeni că a trăi în spiritul acelei indiferenţe, a acelei dorinţe care conduce cel mai bine la un scop, este un har. Numai Dumnezeu, zice ea mai târziu, mi-ar putea schimba inima şi mi-ar putea învinge rezistenţa.

După câteva luni îşi reia rugăciunea. Doresc numai îndeplinirea voinţei tale… Dă-mi harul să o îndeplinesc cu fidelitate. Pe parcusul acţiunilor ei fidele ca răspuns la dorinţele lui Dumnezeu, în situaţiile ce se iveau zilnic, în orice experienţă nouă, în orice relaţie nouă, ea începe să-şi dea seama ce i se cere pe termen lung.

După aproximativ un an, s-a retras pentru alte exerciţii spirituale, de data aceasta cu Părintele Varin.  Pe tot parcursul acelor exerciţii spirituale am trăit o mare secetă spirituală şi întuneric. A doua zi, în Ajunul Crăciunului, m-am simţit deodată transformată complet. Nu am auzit şi nu am văzut ceva extraordinar, dar predica şi cele trei Mise mi s-au părut că nu au durat mai mult de un sfert de oră. Am fost inundată de o pace fără limite şi de nedescris. Întreaga mea dorinţă s-a schimbat total şi s-a schimbat pentru totdeauna. Din ziua aceea … am încetat să mă târguiesc cu Dumnezeu: şi nici nu m-am mai gândit să renunţ la întregul proiect aşa cum o mai făcusem în mod repetat. Eram calmă şi resemnată faţă de tot ce-mi cerea Dumnezeu. Mi-am dat seama că vorbele pe care le folosesc sunt o expresie inadecvată faţă de ceea ce a avut loc.

Dar povestea nu s-a sfârşit, urmează doi ani de suferinţă şi încercări, de luptă şi provocări, de confirmare treptată, înaintea fondării, naşterii, noii creări a societăţii în inima lui Marie Madeleine. Ea este avertizată că lucrarea lui Dumnezeu se va săvârşi în ea prin cruci, părăsire şi umilinţă; acceptă ea: Nu refuz nici aceste mijloace mici ori altele, nici nimic altceva din cele pe care Dumnezeu le alege pentru noi. Cu reticenţă impresionantă şi irezistibilă, ea împărtăşeşte simplu şi direct povestea plină de suferinţă a acestor doi ani. Are încredere în însoţitoarele ei pe parcursul acestei perioade şi (le)arată că ea nu a avut nici un merit în fondarea Societăţii şi le-a făcut să înţeleagă cum Dumnezeu a făcut totul în bunătatea sa. 

La un moment dat în această perioadă, Marie Madeleine a petrecut timp în noviciatul Religiei Sacrei Inimi din Amiens. Ea însăși nu ne spune nimic din această experiență; informațiile ne vin din arhivele Sacrei Inimi. Ea ştie că noi descoperim particularităţile vocaţiei noastre rugându-ne cu istoria noastră şi felul în care Dumnezu şi-a arătat bunătatea şi bunăvoinţa sa pe parcursul vieţii noastre. Ea ştie că puterea blândă, încurajatoare şi creativă a lui Dumnezeu este prezentă pentru noi, dându-ne putere chiar şi în perioadele cele mai triste şi cu cele mai mari încercări.

Spre sfârşitul acestei perioade, s-a retras pentru alte exerciţii spirituale şi s-a rugat din nou: Fă-mă să ştiu voinţa ta sfântă şi dă-mi harul să o îndeplinesc cu fidelitate şi bucurie de îndată ce îmi este cunoscută. Ia-mi Doamne toată libertatea, memoria, înţelegerea, voinţa mea toată… Totul vine de la tine… Dă-mi numai iubirea ta şi harul tău şi nu voi mai avea nevoie de nimic (Exerciţii Spirituale).

Poate vă întrebaţi cum arăta Marie Madeleine

Ştim că era mică de statură şi niciodată nu a fost descrisă ca fermecătoare sau frumoasă. Dar cu ochii ei scânteietori şi zâmbetul ei luminos, cu vivacitatea şi judecata ei raţională, era întotdeauna considerată atrăgătoare.

De-a lungul vremii, după ce surorile au făcut mici schimbări ale ţinutei, portretele lui Marie Madeleine au fost ajustate şi în consecinţă sobrietatea portretului ascundea probabil vivacitatea persoanei ei.

În ultimul timp noi, ca şi ea, avem o ţinută în pas cu vremurile noastre şi am ales să-i prezentăm portretul ca femeie… fiică, soră, soţie, văduvă, mamă, fondatoare şi soră religioasă.

Citeşte mai mult despre viaţa lui Marie Madeleine

Citeşte despre Cauza sa de Canonizare