Ca o femeie a Bisericii, Marie Madeleine a apelat la înţelepciunea lui Mons. Fantini, paroh la parochia Annunziata, despre munca sa pentru rege. El nu a ezitat să recomande avantajul cumpărării, puţin câte puţin, clădirii mari, la picioarele Muntele Cappuccini. Astfel că ea poate să fie independentă în munca ei de educare a tinerilor. În Institutul ei, tinerii pot să respire şi să crească într-o atmosferă senină şi să aibă o îngrijire iubitoare. De peste 150 de ani, FCJ a oferit sutelor de studente o educaţie de un alt standard cultural, uman şi creştin.

La începutul lui 1890, casa pentru doamne în vârstă a fost adăugată căminului de fete. Numărul Surorilor care locuiau acolo în acest timp, era aproape 90. Animate de o dorinţă puternică pentru binele celoralţi, au lucrat cu generozitate să ofere valori solide tuturor care veneau la Institut, care era un loc pătruns de un spirit de iubire, de libertate şi de rugaciune.

De-a lungul anilor, Surorile FCJ au încercat să răspunde urgenţei celei mai mari şi nevoilor educaţie care se schimba. Deci, în timpul secolului al XX-lea, şcoala lor şi-a schimbat scopul de mai multe ori, pînă în 1970 când s-a transformat într-o şcoală de zi pentru elevi şi grădiniţă.

În 1985, când numărul surorilor au scăzut şi existau multe şcoli catolice în zona cunoscută de Gran Madre, şi de asemenea pentru a răspunde unui proiect specific luat de şcolile catolice, a fost decis ca să fie închis, puţin câte puţin, şcoala şi casa pentru batrâni. Casa cea mare cu grădina frumoasă a fost vândută Diocezei fiind adaptată să devină Seminarul Major. Acum Surorile noastre sunt disponibile să răspundă altor nevoi ale poporului lui Dumnezeu: au fost deschise comunităţile din Livorno şi din San Mauro, de asemenea câteva surori au rămas în Turin şi s-au mutat într-o casă mai mică din proprietatea din Via Lanfranchi.

Surorile FCJ continuă misiunea lor în Turin pe Via Lanfranchi, colobrând într-o oarecare măsură în munca de la Seminarul Major. În această manieră sunt prezente în jurul seminariştilor tineri , cu viaţa şi serviciul de femei apostolice consacrate. De asemenea, ele continuă să predea în şcoli unde aduc spiritul FCJ şi una dintre surori lucrează ca asistentă medicală îngrijind bolnavii în clinica „La Sapienza”.

ILa Livorno, o Soră FCJ a preluat conducerea casei pentru persoane în vârstă – La Provvidenza, iar altele s-au angajat în animarea spirituală a micii Biserici Santa Giulia. Surorile au fost implicate în cateheza parohială şi o soră a predat educaţia religioasă într-o o şcoală generală de stat.

În San Mauro sunt Surori angajate în a preda educaţia religioasă în şcolile generale şi primare de stat şi în grădiniţa parohială „St: Bennedetto”. Prezenţa lor este foarte mult căutată în jurul copiilor şi tinerilor de la parohie unde ele predau catehismul şi îngijire pastorală. În sfârşit, purtătoare de Euharistie ele aduc confort şi uşurare persoanelor locale bolnave şi în vârstă.

Unele surori FCJ din Roma

Spre deosebire de multe congregații generalatul nostru nu a fost niciodată locat în Orașul Etern, deși multe evenimente importante în fondarea Societăți noastre s-au întâmplat la Roma. Superioarele societății noastre au vizitat regulat Roma pentru a rezolva afacerile necesare ale congregației și întotdeauna am avut un picior pe pământul Romei prin surorile noastre, care în diferite perioade, care au fost trimise pentru a lucra sau studia. Un exemplu a fost programul ARC – un program de un an sabatic- care a fost urmat de câteva surori FCJ în 1970. De asemenea, Societatea a avut câteva Capitaluri Generale la Roma, în 1975, 1983, 1988 și 1993.

Ruth Casey fcJ a fost una din grupul de 8 surori care au fost trimise să studieze la Roma în 1981 – un timp care a devenit foarte memorabil. În prima miercuri la Roma, 7 octombrie 1981, Papa Ioan Paul a revenit pentru prima dată în Piața San Pietro după atentatul de ucidere din luna mai a aceluiași an. A fost de asemenea în trenul spre Roma când acest grup a întâlnit Episcopul Alberto Ablondi, din Livorno, Italia, întâlnire care ne-a condus spre a fi invitate să lucrăm în dioceza de Livorno, și la o lungă prietenie cu acest foarte pastoral episcop, care numai recent a decedat. A fost și anul războiului Falklands. Una din amintirea noastră, a spus Ruth, este despre un foarte bune Preot argentinian, și el student – și de trăirea noastră prin acea experiență împreună; cinci din cele opt dintre noi erau din Anglia, care era în război cu Argentina. O altă amintire este de a fi capabilă să fi absorbită de spiritualitatea ignațiană vizitând câteva din locuri speciale ignațiene să pierzi timpul cu Sf Ignațiu în camera sa sau în La Storta. Prietenii noștri iezuiți au fost un mare suport pentru noi în timpul acestor ani. Studiile făcute de surori includeau spiritualitate, psihologie, italiană, ca și studii sabatice în programul ARC și la Regina Mundi.

Încă din 2003 Christine Anderson fcJ care a fost director al institutului Craighead în Scoția a fost trimisă la Roma unde prima dată a lucrat la Biroul Resurse Umane din cadrul serviciului Internațional Iezuit pentru refugiați. Pentru că a muncit la înființarea Congresului în Viața Apostolică, Pasiune pentru Cristos, Pasiune pentru Umanitate, munca Christinei implică lucru cu Consiliul General al Congregațiilor Apostolice Religioase în Roma.

În 2005 ea a organizat un program internațional de doi ani pentru Superioarele Generale și Consiliere. Activitatea sa în Credință și Praxis pentru Leadership Global a continuat până în 2019. A locuit o perioadă lângă Venerabile Collegio Inglese într-un apartament cu un birou și un spațiu de pregătire. Christine întotdeauna oferind un călduros bine ați venit la surorile FCJ care au vizitat Roma.

Pentru cei care nu au avut oportunitatea să viziteze sau să locuiască la Roma, orașul întotdeauna are o amintire specială și o atracție particulară. Cu certitudine că este un privilegiu să avem timp acolo și ocazional să avem o privire a frumoaselor străzi și a istoriei credinței noastre.