O istorie scurtă a Surorilor FCJ din Elveția
O istorie scurtă a Surorilor FCJ din Elveția
Istoria Societății FCJ din Elveția
Monsignorul de Chabons, Episcop de Amiens şi prieten apropiat, a încurajat-o pe Marie Madeleine să aibă un loc solid în Anglia şi Elveţia, pentru momentele în care diferite dificultăţi îi blocau planurile cu casele din Franţa. Câteva evenimente providenţiale au dus spre construirea primei fundaţii elveţiene.
CAROUGE… Acest mic orăşel agitat, situat la 2km de Geneva şi la 5km de graniţa cu Franţa, a devenit parte din Elveţia după ce Tratatul de la Viena din 1815 l-a desprins din Regatul Savoia. Geneva era un simbol al rezistenţei protestante extreme. Carouge a devenit un refugiu pentru catolici, evrei şi chiar pentru protestanţii mai puţini puritani.
Marie Madeleine d’Houët, fondatoarea surorilor FCJ, a deschis casa din Carouge în noiembrie 1832, şi a extins-o pentru a găzdui acolo o şcoală gratuită, o şcoală industrială pentru fetele care doreau să înveţe o meserie şi un internat care îşi dorea să devină cusnocut în toată Europa. Şcoala cu internat din Carouge dorea să ofere o educaţie creştină solidă tinerelor fete catolice, pentru a le insufla dragoste pentru religia lor şi pentru a le forma inteligenţa prin studiul ştiinţelor utile. Uniforma lor era o rochie neagră de lână, o rochie albă şi o rochie roz cu o curea albă sau roz şi o pălărie neagră din mătase cu căptuşeală şi decoraţiuni albastre. Casa avea o grădină frumoasă. Marie Madeleine spunea despre casă că este confortabilă şi plăcută şi ea a devenit centrul său administrativ până în 1848, la deschiderea casei din Paris.
În timp ce definitiva casa din Couge, Episcopul de Lausanne, Fribourg şi Geneva a invitat-o pe Marie Madeleine să deschidă o altă casă în dioceza sa din ESTAVAYER. Ambele case au înflorit.
În 1875, ordinele religioase au fost exilate din Elveţia. Surorile au trebuit să părăsească Carouge… şi s-au refugiat în satul VIRY la 30 de kilometri distanţă, în Franţa, în Haute Savoie (Savoia Superioară). Contele de Viry le-a oferit cazare în castel, unde stăteau uneori călătorii din Carouge. În acea perioadă, în VEYRIER sous Salève, un sat la câţiva kilometri distanţă, aflat parţial în Franţa şi parţial în Elveţia, o casă nouă minunată din piatră a fost construită pentru a găzdui 200 de chiriaşi; ea şi-a deschis porţile în 1877. Astăzi, Veyrier se află în Elveţia.
În 1901, guvernul republican anti-clerical a adoptat nişte legi care loveau educaţia catolică. Institutele de predare au fost închise. Multe congregaţii au părăsit Franţa, unele venind în Elveţia, dar Consiliul Federal Elveţian nu era primitor. În 1901-1902, casa din Veyrier a fost preluată de statul francez şi acum este Maison d’accueil et de vacances de la SNCF, casă de vacanţă pentru angajaţii căilor ferate franceze.
În 1903, surorile au cumpărat o vilă mare și o fermă în comuna Givisiez, Fribourg. Cu ajutorul providenței, a devenit LA CHASSOTTE, o şcoală internaţională cu internat. Condiţiile erau la început precare. Era nevoie de noi clădiri pentru a găzdui numărul în creştere de chiriaşi. În timpul războiului, între 1914-1918, Surorile au reuşit să ajute răniţii trimiţând elevi zilnic cu trenul ca să ducă medicamente, haine şi dulciuri, un gest remarcat de autorităţile din Franţa, care au oferit şcolii o Medalie de Caritate. În timpul celui de-al doilea război mondial, doar patru surori au rămas, restul fiind rechemate în Anglia, iar copiii s-au întors şi ei acasă.
După război, şcolile au înflorit din nou. Vila a fost demolată în 1959 şi înlocuită de o clădire cu trei etaje care a fost terminată în 1960. O mare parte din grădină a fost vândută şi o nouă autostradă a fost construită în anii 60, trecând pe proprietate. La Chassotte era renumit pentru excelenţa în predarea limbilor străine; elevii se pregăteau pentru examenele Cambridge şi pentru bacalaureatul francez. Elevii aveau între 20 şi 30 de naţionalităţi şi erau din ce în ce mai mulţi elevi la orele de zi. În 1975, şcoala i-a primit pe primii băieţi, care purtau tricouri albe, pantaloni şi pulovere gri. Multe surori FCJ au venit să studieze la Universitatea Catolică din Fribourg.
În 1980, personalul era deja format aproape în totalitate din persoane laice, deoarece autorităţile elveţiene nu mai dădeau permis de şedere tip C pentru Surorile FCJ care veneau să lucreze în şcoală. În 1984, s-a luat decizia de a vinde La Chassotte. În iunie 1987, a avut loc o mare adunare a elevilor din trecut şi de atunci; au venit 500 de persoane din toate colţurile lumii, o ceremonie dulce-amară care celebra La Chassotte.
Din 2005, o dată la doi ani are loc o adunare a foştilor elevi La Chassotte, organizată în diferite ţări de către elevi înşişi. La aceste întâlniri predomină sentimentul de recunoştinţă pentru lucrarea minunată a surorilor FCJ în şcoală. Următoarea întâlnire va avea loc în Bruxelles în octombrie 2011.
În septembrie 1987, surorile au ajuns la NATERS, VALAIS, ca misionare pentru căminul de bătrâni Haus Sancta Maria, lucrând în folosul vârstnicilor, acordând asistenţă medicală şi însoţire spirituală. Un al doilea cămin, „Sf. Mihai”, a fost construit în 2005. Până în 2015, centrul pentru vârstnici din Naters a fost cea mai mare instituție de acest fel din regiunea Valais.
Surorile au slujit de asemenea, în cadrul unei grădiniţe aflate sub conducerea comunei Naters. Această grădiniţă a fost deschisă de surorile FCJ, şi în 2010, au fost aniversaţi douăzeci de ani de activitate.
O comunitate restrânsă continuă să trăiască și să lucreze în Naters, acordând asistenţă spirituală persoanelor în vârstă aflate în centrul de îngrijire.
