Când Marie Madeleine a auzit vestea propusă de el, ea a spus că a umplut-o de bucurie. Ea de multă vreme se simțea atrasă de țara care suferise timp de veacuri din pricina fidelității ei față de credință și care căutase ajutor în Franța în timpuri de restriște (Grogan p. 181). Știți prea bine, scrie ea, că în inima mea sunt irlandeză.

Ea a trimis pe Maica Julie Guillemet să examineze posibilitatea undei fundații și până la 1844 un noviciat și o școală au fost înființate la Oughterarde. Însoțitoarele Credincioase au primit un călduros bun venit de la Dr Kirwan, de la episcopul de Galway și de la localnici. Școala a avut succes și deja până în vara lui 1844 au fost înscriși 300 de copii. Oricum, foarte curând a fost clar pentru Marie Madeleine că Oughterarde, care era la 15 mile la vest de Galway era prea departe și prea neobișnuit să îndeplinească așteptările sale. Pentru extinderea societății ei în Irlanda și pentru recutarea de subiecte, ea avea nevoie să fie într-o locație mai centrală.Ea a regretat că lasă munca în Oughterarde care îi era așa de drag și a fost o mare tristețe că surorile au plecat din Oughterarde în 1844.

Laurel Hill, Limerick 1844 –

Când administratorul parohiei Sf. Ioan a invitat-o să facă o fundaţie în Limerick Doamna d’Houet a văzut aceasta ca providenţial. Acolo vor fi două şcoli, o şcolaă de zi şi o şcoală cu internat.
Acestea vor acoperi nevoile copiilor cu părinți înstăriți care până în acest timp au trimis copii lor la educație în Anglia. Săracii oraşului erau deja îngrijiţi de surorile Milostivirii şi a Prezentaţiei. Doamna d’Houet a venit ea însăşi la Limerick să vadă fiecare detaliu cu privire la fondare.

Şcoala de zi a fost deschisă la nr 1. Semiluna pe 24 Februarie 1845 cu 33 copii. Până în vara aceluiaș an frumoasa proprietate de la Laurel Hill a fost cumpărată și o școală cu internat a fost deschis în 26 Iunie 1845 cu 11 copii. A fost evidentă necesitatea de mai mult spațiu de aceea o majoră extindere la clădirea originală a fost planificată. Aceasta a fost deschisă în 1846 și în acord cu Analele, o mulțime de oameni de la oraș și din toate părțile Irlandei să admire această nobilă proportie.

Școala a prosperat, numărul de copii au crescut și fundația oferind cel mai călduros suport preoților și episcopului din dieceză. Toate bune pentru viitor dar apoi, de la anul 1847 la 1848 a început cea mai teribilă foamete irlandeză. Multe familii mureau de foame și boală, mâncarea era scumpă și insuficientă și la Laurel Hill numărul studenților în școala cu internat a scăzut la 11. Doamna d’Houet a decis că până când situația se va ameliora casa se va închide în două luni. În orice caz surorile s-au rugat pentru călăuzire și și-au dăruit timpul pentru a îngriji multe persoane flămânde care veneau la ușa conventului. In câteva săptămâni numărul studenților a crescut din nou la 23 și viitorul școlii a fost asigurat.

În următorii ani școala a continuat să aibă succes. Numeroase programe au fost realizate pentru a îngriji creșterea serioasă a numărului. Școala a câștigat cu renume nu numai din cauza realizărilor academice dar și pentru corul școlii și mari performanțe în muzică, lucru manual și artă.

Statul liber Irlandez a fost inaugurat în 1922 și până la 1930 guvernul Irlandez a început să promoveze educația irlandeză în toate părțile afară de Gaeltacht ( zona cu limbă galică). În 1935 Surorile FCJ au acceptat invitația de a se angaja într-o inițiativă educațională semnificativă și s-a deschis o școală A (acum numită Colaiste).

În 1986 școala cu internatul a fost închisă și s-au făcut numeroase renovări pentru a moderniza facilitările și a avea mai multe camere pentru numărul crescut. Acum, două remarcabile școli funcționează în Laurel Hill una cu predare în mediul Irlandez, Laurel Hill Coláiste FCJ, și alta cu predare în mediu Englez, Laurel Hill Secondary School FCJ. În timpul schimbărilor rapide din lumea educației Laurel Hill rămâne una din remarcabille genuri în Irlanda.

Bruff, Co Limerick 1856 –

Con ventul Sfinta Marie, Bruff deține prețioasa distincție în a fi ultima fundație realizată de Marie Madeleine d’Houët. Preotul Paroh de la Bruff, Dean Cussen, a întâlnit-o pe Doamna d’Houet când el a fost student la Saint Sulpice în Paris. În 1856 el a cerut direct de la Doamna d’Houet să trimită surori care să aibă grijă de școlile din parohia lui. El nu a putut să le ofere la început un convent ci numai un acoperiș în casa mamei sale. Doamna d’Houet cu bucurie a acceptat oferta sa și surorile ei a închiriat locuință cu Mrs. Cussen într-o casă mare modernă în Crawford Lane, unde școala a început cu 25 copii. Văzând cum a prosperat școala cu internat, Dean Cussen a cumpărat pământ pe care au fost construite primul convent și două școli, primară și secundară. Locația era în josul orașului pe malul stâng al râului Morning Star, loc unde mai târziu a făcut posibil creerea unui frumos peisaj și o viață bună de școală.

În decursul anilor școala a crescut în dimensiune și complexitate și modificările răspund cerințelor Departamentului Educației și creșterea numărului de studenți. Deși au fost acceptați copii la zi de la 1896, numărul lor nu a crescut considerabil decât după introducerea educației libere secundare în Irlanda în 1967. În 1969, răspunzând la nevoile locale, școala devine co-educațională și această schimbare a fost apreciată de părinții locali. Școala cu internat s-a închis în 2001 și în anul următor a fost nominat primul director laic. Până la 2009 a fost clar că Surorile FCJ nu pot să țină tutela școlii și în lipsa altei tutele s-a decis să se închidă în 2012 după 156 de ani de implicare în educația parohiei din Bruff.

Bunclody, County Wexford 1861 –

După anii de foamete , peste tot în Irlanda a fost o sărăcie mare. Copii și tinerii aveau nevoie mare de o educație de bază. Părintele Parle, diacon în Bunnclody (un oraș nou în același timp ca Newtownbarry) a fost determinat să dezvolte opertunități educaționale în parohia sa. Acest preot, se gândea să se întâlnească cu surorile FCJ pe când era student la Saint Suplice în Paris a rugat Superioara Generală FCJ să trimită surori să înfințeze o școală în parohia lui. Fiind de acord cu această cerere superioara Generală Maica Josephine Petit și asistenta general Maica Marie de Bussy au sosit la 5 august 1861 să termine negocierile. Casa Părintelui Parle aflată lângă Biserică a fost refăcută și mărită cu annexe pentru a forma prima casă comunitară pentru cinci surori care imediat a luat în primire administrarea școlii primare de fete.

Surorile nu au avut timp să facă pregătiri pentru înfințarea unei școli cu internat pentru studenți mai mari. După cinci zile de la sosire în Bunclody ziarul The People a anunțat deschiderea pentru fete a școlii cu internat. Școala a prosperat încă de la început și un număr semnificativ de studenți din Biserca Irlandei s-au înscris la școala de zi încă de la început. Ca urmare relația dintre școală și Biserica locală din Irlanda au fost întotdeauna foarte armonioase.

De-alungul anilor școala s-a extins și a câștigat o puternică reputație cu un standard academic foarte ridicat. Pe la 1960 schimbarea se simțea în aer; în 1967 educația secundară a devenit liberă pentru toți studenții,atunci a fost o extindere dramatic în număr și în a adăuga noi clădiri. În 1969 băieții au fost admiși pentru prima dată și școala devine co-educațională. FCJ Secondary School a menținut excelentul standard academic și a adus studenți de la 20 mile depărtare de Bunclody.

Kenilworth Square, Rathgar, Dublin 1922 – 1999

Acesta a fost deschis în 1922 ca o casă de studii pentru toți care urmau Universitatea sau alte cursuri în Dublin. Multe FCJ irlandeze și câteva din alte țări i-au trecut poarta de-a lungul anilor.

Spiritualitatea Surorilor Însoțitoare Credincioase ale lui Isus este Ignațiană, și ministerle luate de surori întotdeauna ține seama de nevoile Bisericii și ale lumii. In jurul celui de al XIX centenariu și în cea mai mare parte a secolului XX una din marea nevoie a fost previziunea educației. Din 1960 au avut loc schimbări mai rapide decât în alt timp în istorie. Acolo este acum laici catolici bine educați și o educație liberă de stat. Adăugându-se și provocările de la Vatican II de reînoire a vieții în Biserică. Pentru surorile FCJ este posibil acum să fie deschise către o mai mare paletă de ministere – orice minister care este pentru mai marea glorie a lui Dumnezeu.

Noile ministere de multe ori cer înfințarea unor comunități mici și au fost deschise câteva în Irlanda încă din 1987:

1987 Cherrywood (Clondalkin, Dublin) – reședință deschisă pentru o comunitate mică de surori implicate în ministerul din parohia locală și în școală.

1990 Wedgewood (Sandyford, Dublin) – reședință deschisă pentru o comunitate mică de surori implicate în ministerul din parohia locală și în școli.

1991 Gouldavoher (Limerick) – reședință deschisă pentru o comunitate mică de surori implicate în ministerul din parohia locală și în școlile din Laurel Hill.

1995 Westbourne (Clondalkin, Dublin) – Reședința s-a deschis pentru o mică comunitate de surori implicate în ministerul parohiei locale, în școala locală și în munca diecezană.

1998 Laurel Hill Court (Limerick) – reședință deschisă pentru o comunitate mică de surori implicate în școlile din Laure Hill, în ministerul parohial, și în proiectele știință de carte și refugiați în Limerick.

1999 Kenilworth Square închisă și Casa Provinciala s-a mutat la Kimmage, Dublin.

1999 Ballycragh (Tallaght, Dublin) – rezidență deschisă pentru surorile FCJ implicate în parohie și în alte ministere.

2002 Ballygrennan (Bruff, Co. Limerick) – reședință s-a deschis pentru surorile care au locuit în campusul școlii.

2009 The residences of Cherrywood and Clondalkin were closed.

Dincolo de Insula Smarald

Venerabila Marie Madeleine d’Houët fondatoare societății Însoțitoarele Credincioase ale lui Isus a avut un puternic simț misionar. În perioada de până la 1842, când surorile au venit pentru prima dată în Irlanda, școlile fondate de societate au fost în fruntea Educației Catolice. In acea perioadă, de asemenea, sute de tinere FCJ au plecat în misiune în cele patru părți ale lumii. Oriunde societatea FCJ și-a așezat rădăcinile – Marea Britanie, Continentul Europei, Canada, Statele Unite, Australia, Filipine, Indonezia, Burma sau Sudan, acolo găsești o soră FCJ irlandeză. Istoria Însoțitoarelor Credincioase ale lui Isus se întinde foarte departe de Emerald Isle.