Spiritualitatea Ignaţiană
Spiritualitatea Ignaţiană
Spiritualitatea Ignaţiană
Spiritualitatea este felul în care experienţa lui Dumnezeu ne modelează concepţia despre lume, cât şi felul nostru de a interacţiona cu lumea.
Femeile şi bărbaţii care îmbrăţişează spiritualitatea ignaţiană au o viziune ignaţiană a lumii şi o spiritualitate bazată pe Exerciţiile Spirituale ale Sfântului Ignaţiu.
Ignaţiu foloseşte în Exerciţii multe imagini ale lui Dumnezeu – dar în interiorul întregii gândiri ignaţiene Dumnezeu este în acelaşi timp imanent şi transcendent. Dumnezeu este deasupra şi dincolo şiDumnezeu este inima.
Pentru Ignaţiu, totul vine de la Dumnezeu prin Isus şi totul se întoarce la Dumnezeu prin Isus…încă şi mai minunat, Dumnezeu ne invită să fim parte împreună cu Isus în acelaşi ciclu al creaţiei şi mântuirii. Acesta este felul în care Dumnezeu lucrează în creaţie…şi noi, părtaşi în misiunea lui Isus, suntem parteneri în această lucrare.
Dumnezeu nu este pur şi simplu în afara şi dincolo de ce a făcut El; Dumnezeu este înlăuntrul şi de-a lungul creaţiei. Dumnezeu este centrul, inima creaţiei, şi de acolo El împărtăşeşte cu noi gloria sa. Dumnezeu este în toate, în fiecare strop al experienţei noastre de viaţă.
Exerciţiile Spirituale implică o ţesătură de relaţii – legăturile noastre cu întreaga creaţie, cu Biserica, cu lucrurile pe care le folosim, cu Maria Maica lui Dumnezeu, cu îngerii şi sfinţii – femeile şi bărbaţii eroici al căror drum prin viaţă a fost înaintea noastră. Noi nu suntem simpli spectatori, dar suntem în legătură cu dragostea lui Dumnezeu care se revarsă cu plenitudine. Trebuie să fim conştienţi de legăturile din viaţa noastră, trecute şi prezente. Trebuie să fim în relaţie cu noi înşine.
Scena Nativităţii pe Uşa Tabernacolului din peştera Manresa un oraş în Ignaţiu a primit o înţelegere şi adâncă a lui Dumnezeu. Madonna Neagră din Montserrat unde Ignaţiu a privegheat în noaptea dinaintea plecării la Manresa.
La baza tăirii Exerciţiilor se află convingerea fermă că Dumnezeu se revelează pe El însuşi în şi prin experienţa noastră de viaţă. Ignaţiu se vedea ca un pelerin şi planul său de viaţă ca un pelerinaj.
Nu există un loc potrivit al existenţei într-o astfel de călătorie, nu există vreun loc unde să nu fie Dumnezeu. Mirarea este că niciodată nu are loc călătoria, că niciodată povestea nu se spune pe de-a întregul, aventura niciodată nu ajunge până la capăt. Nu avem o istorie greşită; este doar povestea vieţii noastre…şi Dumnezeu se revelează pe El însuşi acolo.
Pentru Însoţitoarele Credincioase ale lui Isus, ale căror Constituţii sunt în primul rând Constituţiile Societăţii lui Isus, semnificaţia Spiritualităţii ignaţiene se adânceşte şi pătrunde în toate aspectele vieţii noastre. Singurul scop pe care îl caută Societatea este scopul pentru care Isus a venit în lume, pentru mai marea slavă şi slujire a Majestăţii divine.
Când a fost întrebată de către Cardinalul Bertazzoli în numele Papei Leon XIII despre Constituţii, Marie Madeleine a răspuns ne erau mai dragi decât viaţa.
AMDG — Ad Maiorem Dei Gloriam
Magis este evident pe parcursul Constituţiilo; totul este spre mai marea slavă, slujire şi laudă a lui Dumnezeu. Trebuie să căutăm o mai mare cunoaştere şi dragoste a lui Dumnezeu, să răspundem nevoii celei mai mari, să muncim acolo unde se aşteaptă roade mai mari–mai marea cinstire divină.
