Aceste cuvinte descriu toate chemările din partea lui Dumnezeu, un act creator în care Duhul Sfânt sau Răsuflarea Sfântă a lui Dumnezeu pluteşte peste apele haosului, şi Dumnezeu, inspirind şi expirând, comunică propria sa viaţă divină unei fiinţe omeneşti şi aduc cu sine lumină şi viaţă, ordine şi scop. Vocaţia este inspiraţie şi misiunea este  expiraţie.

Misiunea este expiraţia lui Dumnezeu. Dumnezeu expirându-l pe Duhul Sfânt asupra lumii, trimiţându-l pe Fiul Său, şi împărtăşind misiunea Fiului cu persoana chemată,astfel încât prin Fiu în unitate cu Tatăl persoana chemată transmite mai departe respiraţia Duhului Sfânt asupra rasei umane şi asupra întregului univers.   (Joseph Conwell SJ)

Esenţa misiunii noastre în calitate de Însoţitoare Credincioase ale lui Isus este de a fi cu Isus în misiunea sa. Tatăl ne cheamă să-l urmăm pe Fiul său cu fidelitate…  Isus era limitat în experienţa sa umană dar s-a angajat plenar în această experienţă şi a căutat să facă numai ce îi plăcea lui Dumnezeu care l-a trimis. Şi pentru noi, chiar umanitatea noastră, crează limite şi spaţii la care suntem chemate să răspundem.

La fel ca Maria, Mama lui Isus şi Mama Bisericii, şi la fel ca femeile sfinte, vestitoare ale Veştii celei Bune, suntem trimise să proclamăm Adevărul, Isus care este viu şi trăieşte printre noi, care este Fiul lui Dumnezeu şi Mântuitorul lumii.

Misiunea reprezintă chintesenţa vieţii noastre oferită spre slujire; nu numai ce facem este important, dar mai important este cine suntem noi cele care facem aceasta. Oriunde suntem şi oricare ar fi munca noastră, suntem trimise şi misiunea noastră este să fim însoţitoare credincioase ale lui Isus. Constituțiile noastre spun:

Potrivit locului şi împrejurărilor 
putem să ne angajăm în orice activitate menită 
contribuie la salvarea sufletelor 
şi în felul în care pare a fi cel mai potrivit 
pentru slujirea şi slava lui Dumnezeu
şi binele aproapelui.   
Ne angajăm în mod special în anumite slujiri 
care ne-au fost indicate de către fondatoarea noastră,
‘educarea tinerilor, în special al celor săraci, 
activitatea exerciţiilor spirituale şi a misiunilor. ’
Mai presus de toate suntem Însoţitoare ale lui Isus 
a căror viaţă trebuie să-l reveleze lumii.

Astăzi, ideea congregaţiilor feminine având Constituţii ignaţiene pare că provoacă la oricine,o ameninţare sau o dificultate foarte mică. Dar fondatoarele unor astfel de instituţii, femei ca Marie Madeleine d’Houët şi Mary Ward, au fost ele însele paradigme ale radicalităţii, şi astfel au devenit obiect de opoziţie îndârjită. Ele au răspuns setei lăuntrice, dorinţei dată de Dumnezeu să facă parte din misiunea lui Isus prin disponibilitate apostolică; ele au insistat asupra libertăţii spirituale care să sprijine o astfel de vocaţie şi cunoaşteau provocarea în această situaţie.

O stea a răsărit şi în noi; la fel ca Maria, la fel ca femeile sfinte, la fel ca Marie Madeleine, oferim darul întregii noastre fiinţe. La fel ca ele, ne oferim inima pe de-a întregul, îmbrăţişând o viaţă întreagă de dorinţă de a fi una cu Cristos în misiunea sa de mântuire.

În calitatea de femei trimise de Dumnezeu, suntem martore ale luminii, ale Cuvântului care este în lume, prin care s-a făcut lumea. Căutăm neîntrerupt să ne aflăm cu Cristos în misiunea sa de a descoperi dragostea mântuitoare a lui Dumnezeu. Împreună cu Maria şi cu femeile sfinte, stăm la picioarele crucii lui Isus, pentru că acea cruce este trăită în lumea de azi. Ne rugăm Tatălui împreună cu Isus, Am făcut numele tău cunoscut şi voi continua să-l fac cunoscut.